SEMINARIILE I.F.P.A.R. (16 aprilie 2026)
victorg, Monday 13 April 2026 - 00:00:00 //


Joi, 16 aprilie 2026, orele 12–14
Conferențiar: Dr. GRIGORE VIDA (Academia Română, Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie)
Tema: „Ceea ce se predă în metafizică… aparține fizicii.” Despre fizicalizarea metafizicii la Isaac Newton
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


A avut Newton o metafizică? Sau poziția lui a fost, mai degrabă, una antimetafizică? Problema atitudinii lui Newton față de metafizică continuă să fie intens dezbătută. De vreme ce în scrierile sale publicate nu tratează niciodată despre metafizică, d’Alembert a putut susține despre Newton că nu a avut o metafizică; sau, dacă a avut una, a ținut-o ascunsă. Mai târziu, pozitiviști precum Ernst Mach au citit hypotheses non fingo al lui Newton drept un soi de program antimetafizic. Totuși, manuscrisele newtoniene care au fost publicate începând din anii ’60 l-au dezvăluit nu doar pe „celălalt Newton” (alchimistul și teologul), ci și pe „Newton filosoful” (în sensul de azi al termenului), ale cărui concepții metafizice au fost mai apoi analizate mai cu seamă de J.E. McGuire. Printre interpretările mai recente ale metafizicii lui Newton, cele mai influente au fost cea a lui Howard Stein, care îl consideră pe Newton un „empirist radical”, și cea a lui Andrew Janiak, care distinge la Newton între o metafizică „divină” și una „mundană”, cea din urmă fiind,
așa-zicând, o „metafizică fizică”. De curând, Dmitri Levitin i-a criticat atât pe Stein, cât și pe Janiak, și pe bună dreptate, pentru folosirea unei înțelegeri de secol XX a metafizicii; concluzia sa, pe de altă parte, este surprinzător de aproape de poziția pozitivistă. Scopul meu este să reconstruiesc concepția lui Newton însuși despre metafizică și să lămuresc „fizicalizarea” metafizicii pe care o întrevede către sfârșitul carierei sale.
     Secolul al XVII-lea a cunoscut o sciziune a metafizicii într-una „generală” și una „specială”, care va fi pe deplin sistematizată mai târziu de către Wolff și Baumgarten. Metaphysica generalis sau ontologia era socotită a fi un domeniu diferit și mai abstract decât studiul lui Dumnezeu și al entităților separate, precum sufletul sau îngerii, care, deși se aflau în continuare „deasupra” fizicii, fiind așadar „meta(trans)-fizice”, cădeau în cele din urmă și ele sub proprietățile investigate de știința „ființei ca ființă”; această direcție a fost dezvoltată îndeobște de gânditori protestanți din Germania și Țările de Jos, cu unele anticipări în secolul al XVI-lea. Parcurgând aproape toate ocurențele termenului de „metafizică” în textele lui Newton, ceea ce susțin este că Newton nu-l folosește în sensul unei ontologii sau al unei investigații a ființei în genere, ci al studiului lui Dumnezeu și entităților imateriale – o concepție oarecum asemănătoare cu cea a lui Henry More. Interesant este că Newton indică spațiul drept „afecțiune a ființei ca ființă”, așadar o entitate care există în mod actual și care poate fi măsurată. De vreme ce are ca obiect entități actuale, metafizica nu poate evita să fie absorbită, în cele din urmă, de fizică.

Older News
Newer News